Empatia

 “Pe masura ce vei inainta pe calea catre succes, vei dobandi o sensibilitate tot mai mare si o raspundere sporita fata de lipsurile si neajunsurile semenilor tai. Prin aceasta simtire empatica a nevoilor altora, tu intri in rezonanta cu insusi Creatorul si-ti rafinezi foarte mult vibratia propriei fiinte.” Herbert Harris

                 

O persoana are nevoie de a avea un anumit grad de empatie inainte de a putea sa fie capabil sa simta compasiune.

Multi autori pun in legatura empatia cu capacitatea de a te putea identifica cu alti oameni (capacitatea de identificare), de a te putea detasa de aceasta identificare (capacitatea de distantare) si de a putea oscila intre ambele functii partiale.

Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezinta o identificare, prin traire, cu alte persoane, cum ar fi eroii cartilor, printr-o interpretare a eului altora dupa propriul eu, in timp ce din punct de vedere filozofic, empatia este o forma de cunoastere a altuia, in special a eului social sau a ceva, apropiata de intuitie, deci, tot o interpretare a eului altora dupa propriul nostru eu.

Empatia reprezinta capacitatea de a te detasa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt si pentru a fi astfel si mai capabili de a-l ghici, de a-l intelege si de a-l ajuta pe celalalt.

Empatia are multe definitii care cuprind o gama larga de stari emotionale, de la a tine la anumite persoane si avand dorinta de a ii ajuta, pana la a experimenta emotii care se potrivesc cu emotiile altei persoane, a stii ce gandeste sau simte cealalta persoana, pentru a estompa linia dintre sine si ceilalti.

Capacitatea de a se imagina ca alta persoana este un proces imaginativ sofisticat. Cu toate acestea, capacitatea de baza de a recunoaste emotii este probabil innascuta si poate fii obtinuta in mod inconstient.

Conceptul de empatie a evoluat in timp:

·Precursorul conceptului de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933), care a denumit fenomenul in limba germana Einfühlung, echivalent cu a spune simpatie estetica, termen preluat in ehgleza ca empathy.

                Filozoful german Theodor Lipps (1851 - 1914) a initiat primele studii privind empatia, care era privita ca o forma de cunoastere rezultata din relatiile interpersonale, constand in imitatia interiorizata a starilor si comportamentelor unei alte persoane mergand pina la identificare cu acea persoana.

                 Lipps a definit patru feluri empatie: 

1.empatia generala sau aperceptiva;

2.empatia naturala sau empirica, prin care li se atribuie obiectelor forta si miscare, adica o atiudine proprie, de tip uman;

3.empatia dispozitiei, care consta din reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci, vesele sau triste;

4.empatia de transpunere, definita ca o multiplicare a eu-lui, o transpunere in starea probabila a celuilalt.

Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere. Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata, mai intai pe baza contagiunii afective. Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade, rade si el; daca un copil plange, probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga.

Mai tarziu, intervin in joc alti factori: experientele afective proprii ale subiectului, capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi, disponibilitatea sau indisponibilitatea (indiferenta). Strict legata de intuitie si de disponibilitate, empatia este mai evidenta la femei decat la barbati.

 Edward B. Titchener este insa cel care traduce notiunea de Einfühlung de la grecescul Empathea prin Empathy in 1909 ( en=in, pathos=suferinta sau pasiune) in lucrarea sa „Lectures on the Experimental Psychology of the Thought Processes”. Continuandu-l pe Lipps, Titchener a desemnat prin acest termen un amalgan de ilustratii vizuale si kinestezice prin care anumite experiente perceptive erau posibile.   

Psihoterapeutul Carl Rogers (1902-1987) este cel care a introdus termenul de empatie in practica medicala, preluandu-l din estetica. Pentru Rogers, a fi empatic inseamna „a percepe cadrul de referinta al altuia cu acuratete, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin ca si cum ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde din vedere conditia de ca si cum.“ Empatia practica este mai limitata, conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa, senzoriala. Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior, mai puternic spiritualizat, mai abstracta si mai continua.

Intr-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea (1896 – 1964) defineste empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a intelege trairile altora. Vasile Pavelcu (1900-1991) completeaza definitia, adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date.

       

Psihologul Martin L. Hoffman (1982) a descris patru stadii ale dezvoltarii empatie

-        Empatia globala, care presupune imitarea emotiilor celuilalt, se poate observa la varsta de un an

-        Empatia egocentrica, care apare la copiii cu varsta cuprinsa intre 12 si 18 luni, se caracterizeaza prin diferentierea emotiilor celuilalt, dar oferirea unor solutii egocentrice;

-        Empatia pentru emotiile celuilalt vine cu cresterea in varsta, astfel incat copiii discrimineaza mai subtil intre emotii si actioneaza mai putin egocentric la raspunsul lor;

      –    Empatia pentru conditiile vietii celuilalt, care apare in copilaria tarzie sau inceputul adolescentei, cand acestia raspund la conditia generalizata a celuilalt, si nu doar la situatia imediata in care sentimentele sunt exprimate.

     Empatia si simpatia

Empatia este diferita de simpatie, mila si contagiune emotionala. Preocuparea empatica este sentimentul de compasiune pentru alte persoane, dorinta de a ii vedea mai fericiti.

Simpatie este o stare emotionala constienta, constand in „a simti cu", pe cand empatia inseamna „a simti in", a tinde spre, a trai viata afectiva a altuia.

Exista o distinctie clara intre cele doua concepte, care suna similar: 

·Empatie: abilitatea de a intelege, percepe si simti emotiile sau durerea unei alte persoane.

·Simpatie: tendinta de a-i ajuta pe ceilalti pentru a preveni sau diminua suferinta lor.

Intelesul empatiei este cel de co-traire, intersimtire, intelegere prin experiente comune impartasite.

 In cadrul teoriilor feministe se insista in multe cazuri asupra aspectelor afective ale empatiei („Stiu ce simti”), cu referire la alta persoana sau alte persoane care au trecut prin aceleasi tipuri de experiente.

Empatia este o forma de cunoastere care  nu solicita „inclinatia”, emotia, ci mai degraba intelegerea experientei traite intr-un alt chip decat cea pur teoretica.

Capacitatea unui om politic de a stabili empatie intre el si electorat este un prim pas spre succes. Aceasta empatie, reala sau disimulata, ii creeaza un statut favorabil in mintea fiecarui elector vizat. Intr-un stat cu o cultura democratica, empatia poate echilibra lipsa unor alte trasaturi, precum competenta.

Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. Este un mod de comunicare (mai ales, de receptare) afectiva. Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”.

In mod evident, empatia intervine in receptarea artei. Daca depasim faza de decodificare, de identificare a simbolurilor, ceea ce ramane este stare si este o cunoastere empatica.

Empatie si apatie

Empatheia, in limbajul filosofilor antici insemna intelegerea suferintei celuilalt, ca si cum as fi in locul lui; nu presupune trairea acelei emotii ci intelegerea si eventual descrierea ei in cuvinte. Termenul apatheia are o conotatie pozitiva in lumea antica; este chiar idealul mai multor curente filosofice. Crestinismul monahal face din nepatimire, desprindere de patimi, telul caii spirituale crestine. Evagrie Ponticul, un ascet din secolul al IV-lea, descrie atat apatheia cat si empatheia in Cuvant despre rugaciune : “124. Monah este acela care s-a despartit de toti si se impaca cu toti./125. Monah este cel ce se socoteste pe sine una cu toti, deoarece i se pare ca se vede pe sine necontenit in fiecare.” Intre empatie si apatie nu este opozitie, la Evagrie, ci doar o deosebire de grad: apatia este starea finala, stabila, desavarsita, empatia este o miscare a sufletului spre desprinderea de patimi, instabila, nedesavarsita. Evagrie Ponticul este printre ultimii care foloseste termenul empatie in intelesul antic. In limba greaca noua empatheia capata un sens mult diferit: a fi purtat de patima, sau chiar a nutri sentimente negative puternice fata de o alta persoana. Apatheia care continua sa fie folosit in sensul sau antic pana la sfarsitul Evului Mediu, cade sub atacul combinat al filosofiei empiriste si a ideologiei anticlericale si capata conotatia, mai degraba peiorativa, de lipsa de reactie, lipsa de vointa.

Stimularea inteligentei emotionale este foarte utila in relatia parinte-copil.  Acei copii care sunt tratati cu afectiune si intelegere de catre parinti, devin la randul lor mult mai afectuosi, isi exprima usor sentimentele, sunt mult mai stapani pe emotiile lor si sunt mai abili in relatiile sociale

Cum se intampla ca o persoana cu coeficient de inteligenta ridicat sa aiba performante in cariera sau in viata mai scazute decat o persoana cu coeficient de inteligenta mediu?

Cercetarile psihologice arata ca responsabila de aceste diferente este inteligenta emotionala. Aceasta implica, la randul ei, mai multe dimensiuni precum constiinta propriilor emotii si increderea in sine, autocontrolul, motivarea, empatia si o buna capacitate de interactiune sociala. Intrucat abilitatile emotionale sunt atat de importante in performanta profesionala si in viata de zi cu zi, fiecare persoana ar trebui sa exerseze anumiti pasi in antrenarea inteligentei emotionale. Astfel, pentru constientizarea propriilor emotii, persoana trebuie sa fie capabila sa-si recunoasca si sa-si denumeasca starile si sentimentele si sa poata identifica cauza lor. Controlul asupra emotiilor presupune, mai departe, cresterea tolerantei la frustrare, exprimarea furiei fara a recurge la agresiune externa sau la autoagresiune (autoagresiunea poate viza abuzul de tutun, alcool si droguri) si sporirea increderii in sine (motivarea personala).

Numerosi au fost cei care au vorbit despre faptul ca succesul nostru social si profesional depinde in masura deloc nesemnificativa (si) de altceva decat de “capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior; desteptaciune” (definitia inteligentei, conform DEX). Acest altceva este inca difuz, denumit si explicat in multe feluri, insa un lucru este deja destul de clar si unanim acceptat: acest altceva conteaza mai mult decat credem!

    

Starea de empatie se insereaza cu necesitate in procesul cunoasterii interumane, fiind adesea conditia necesara intelegerii psihologice a oamenilor, a comportamentului lor prezent, ca si a celui asteptat. Empatia nu este subordonata caracteristicilor pozitive sau negative specifice relatiilor cu celalalt, ea le precede, le depaseste, le contine.

· Functia cognitiva: rezulta din faptul ca prin transpunerea psihologica in sistemul de referinta al altuia se realizeaza un act de cunoastere empirica a partenerului, act utilizat cu sau fara intentie de orice persoana in relatia interpersonala.

· Functia anticipativa a empatiei: rezulta nemijlocit din functia cognitiva si presupune efectuarea unei predictii corecte a posibilului comportament al partenerului si implicit o anticipare a strategiei de comportament al celui ce empatizeaza.

· Functia de comunicare: rezulta din nevoia de empatie coroborata de cele mai multe ori cu nevoia de dialog, cu schimbarea temporara a propriei perspective cu a celuilalt, ca o conditie a unei benefice comunicari interpersonale.

· Functia de contagiune afectiva a empatiei: rezulta din implicatiile nivelului de apropiere a eului cu partenerul prin care procesul de punere temporara in situatiile celuilalt atrage dupa sine, fie chiar si prin apelarea la simpatie, un proces de contaminare a starii celuilalt.

· Functia performantiala: rezulta din faptul ca in anumite imprejurimi de viata sau profesiuni empatia preia ipostaza de insusire psihica, devenind aceea abilitate de a favoriza realizarea cu succes la nivel supramediu a unei activitati ce implica relatii interpersonale.

Albert Mehrabian sustine ca un om inteligent emotional –empat – este acela capabil de:

·perceperea curata (dreapta), ordonata a emotiilor personale si ale altora

·a raspunde cu emotia si comportarea adecvata (realist, nedistorsionat, adaptat) la situatiile variate de viata

·implicarea intr-o relatie interpersonala, avand capacitatea de a exprima onest emotiile, echilibrat, aratand consideratie si respect

·alegerea muncii (indeletnicirii) care aduce satisfactie emotionala, evitand amanarea, dubiile si nerealizarile

·capacitatea de a lucra echilibrat si de a se recreea, relaxa in viata

Conform dictionarului Oxford, empatia inseamna “capacitatea de a se identifica mental (si astfel de a intelege in intregime) cu o alta persoana sau obiect contemplat”. Cu alte cuvinte, reprezinta capacitatea de a identifica si de a intelege situatia, emotiile, nevoile si motivele altuia; capacitatea de a “ne pune in situatia celuilalt”, de a vedea lumea “prin ochii altuia”. A fi empatic inseamna a deveni constient de emotiile pe care altul le simte si despre cum ii afecteaza acestea perceptiile. A fi empatic NU inseamna sa fim de acord (in acord) cu felul in care celalalt percepe lucrurile, ci inseamna sa fim capabili sa intelegem cum este sa traiesti ceea ce traieste el.

Empatic este acela care poate purta pentru o clipa “ochelarii” altuia, ajungand astfel sa poata intelege cum se vad lucrurile prin acei “ochelari”. Aceasta intelegere este esentiala in construirea si mentinerea relatiilor cu ceilalti.

“Ca sa ne putem intelege empatic unii pe altii, ar trebui mai intai sa ne acordam pe frecventa vibratiilor mentale ale celuilalt, renuntand pe moment la propria noastra frecventa.” Swami Shivananda

  by KrysTyna