Zilele trecute am postat pe FB cateva poze cu biblioteci extraordinare, ma si vedeam scufundata in multitudinea de carti si epistole, care mai de care mai fascinante si interesante. Pana aici totul bine si frumos, dar am contientizat ca scufandandu-ma in minunata lume a povestilor si povestirilor scrise cu atat de mult talc, de fapt "as fugii" de realitatea in care Eu traiesc. "Omul care merge ignorand sufletul este asemeni unui orb care rataceste prin intuneric purtand o torta stinsa." - Victor Hugo
Copil fiind asteptam intunericul noptii (pentru ca stingerea era obligatorie la ora 22, fara nici un comentariu sau vre-o scuza adresata parintilor) si stateam ascunsa noapte de noapte cu lanterna sub patura si citeam orice carte imi "pica in mana", de la "Povestiri nemuritoare" si "Zeii si semizeii Olimpului" la carti despre istorie si scient fiction, chiar si carti siropoase in care iubirea invingea intotdeauna.... Ma lasam teleportata in mijlocul actiunii si a scenetelor mirifice descrise, visam cu ochii deschisi si eram cand eroina principala, cand personajul negativ, sau o fiinta cu puteri supra naturale sau vreun spadasin vestit....ooo da, setea de cunoastere era de nestavilit :)
Dar am realizat ca era o lume in care totul se sfarsea cu un final frumos , o lume de basm care nu coincidea cu viata reala, de fapt fugeam de responsabilitate si comunicarea cu semenii mei, ma inchideam si mai mult in “colivia de aur” in care eram deja ... pierdeam simtul realitatii traind intr-o frumoasa iluzie!
Dorinta de cunoastere a fost stinsa, pentru ca am inteles ca pot primi cunoasterea dupa care tanjeam atat de mult intrand in meditatie, facand o incursiune in vietile mele anterioare avute aici pe Pamant sau pe alte planete sau in alte realitati si dimensiuni. Eu dadeam la schimb viata reala pe un trecut trait de altii cand puteam foarte usor sa imi cercetez eu insami akasha (istoria) spiritului meu sau/si akasha Pamantului. "Omul poate dezvolta, in mod misterios, o sensibilitate ce-i permite sa intre intr-o dimensiune unde gandul nu este ales, unde invizibilul se depoziteaza in intunericul teatrului nostru interior, unde cuvintele adevarului pot ilumina si, poate, pot vindeca sufletul nostru." - Lillo Baglio
Noi suntem Creatorii propriei realitati, a acelei lumi in care ne place cum aratam, fie ca suntem slabi sau grasi, inalti sau scunzi. Fara a ne simti timorati, stresati sau urati si fara a ne ascunde sub diferite masti sau voaluri doar pentru a ne ascunde de opinia celor care ne inconjoara, cei care cred ca au dreptul si puterea de a critica ...o iluzie in care sunt purtati de sufletul lor sterp, care nu vede dincolo de masca, nu vad frumusetea sufletului si a spiritului a celor pe care ii judeca sau (cred ei) controleaza mental !Am inceput sa imi creez propria realitate in care eu sunt eroina principala, sunt si pot sa fiu ceea ce vreau, ceea ce visez si/sau sunt in fiinta mea. Eu sunt Eu, cea care am fost si care voi fi mereu!
Cred ca oricine poate sa-si creeze propria realitate.. una luminoasa si mai frumoasa asa cum ii doreste sufletul! asa cum ii e menirea :)
Nu va ascundeti frumusetea sufletului, nu va lasati tarati in iluziile altora..Aveti curajul si puterea de A FI asa cum ati visat intotdeauna, Iubiti aceea fiinta minunata care sunteti si creati-va realitatea asa cum va doriti, nu va lasati condusi de catre ceilalti in lumea lor minuscula si fada! Ridicati-va si traiti dincolo de iluzii!
Namaste!
by KrysTyna
